 | I. L. Caragiale: O noapte furtunoasă |
Una dintre cele mai amuzante şi mai frecvent jucate comedii ale satiristului Caragiale este întocmai piesa „O noapte furtunoasă,” care înfăţişează o istorie deopotrivă de actuală despre vicisitudinile hazlii ale vieţii omului obişnuit. Comicul situaţional şi umorul lingvistic specific caragialesc se realizează prin multiplele parodii la adresa modului în care personajele sunt încercate de sentimentul dragostei, al înşelării, al geloziei.
Pe deasupra, construcţia şi dramaturgia piesei sunt bazate şi urmăresc modelul clasicelor canavale din commedia dell ' arte. Tipurile de personaje, care necesită un ludic intensiv, respectiv, răsturnările de situaţii menţin spectatorul într-o permanentă stare de surpriză.
Protagonistul comediei, Dumitrache Titrică Inimă-Rea, este, de fapt, un comerciant care- datorită geloziei sale nelimitate- este pe cale să omoare un student în drept, Rică Venturiano, care pare să intre în triunghiului conjugal. Între complotanţii ucigaşi, îl suprindem, între alţii, şi pe Chiriac, confidentul preţuit al negustorului, care, însă, întreţine de facto o relaţie amoroasă cu nevasta (Veta) acestuia din urmă, în timp ce studentul încearcă doar s-o curteze pe Ziţa, sora Vetei.
Hybrisul comic al mai tuturor personajelor nu ne este străin nici nouă: în timp ce ne considerăm cunoscători ai lucrurilor de importanţă majoră, ne trec cu vederea amănuntele determinante, de multe ori fatale, ale vieţii noastre.
Piesa este localizată în mahala, în suburbia uliţelor noroioase şi a caselor aflate într-o îndelungată construcţie. Însuşi termenul de „mahala” este de origine turcească. La periferia oraşului, mai precis, a capitalei au trăit, în acele răstimpuri, negustorii turci, greci, armeani, care au adus cu ei o cultură, un stil de viaţă şi un limbaj străini de cultura românească. Dar aici prind rădăcini şi ţăranii calici, privaţi de pământ, ca şi cei stabiliţi aici din alte ţări, toţi privind cu un jind neţărmuit spre cartierele domneşti, respectiv, spre centrul, inima micului Paris.
În fond, această suburbie este populată astăzi de rromi şi de clasa muncitoare pauperizată.
În această casă familială din mahala domneşte haosul, ea este transformată în şantier, fiindcă negustorul suferă de un permanent complex al renovării. El ar dori să-şi modifice casa după moda cea mai recentă, dar neavând fondul material necesar pentru o atare avansare pe scara socială, respectiv - datorită şi firii sale neîncrezătoare- doreşte să îndeplinească toate sarcinile singur. Tot mobilierul casei este coborât la subsol, care va deveni sursa şi scena unei dezordini groaznice şi a unei permanente comlicaţii. Punctul de pornire a situaţiilor comice este, deci, acest spaţiu „bogat” în accidente şi în amestecul curios al diverselor obiecte.
Piesa lui Caragiale devine, astfel, materialul brut al unui spectacol cât se poate de distractiv.
Premiera piesei: 9 iunie 2008
Distribuţie:
| JUPÂN DUMITRACHE TITIRCĂ INIMĂ-REA, cherestegiu, căpitan în garda civică | Szekrényes László |
| NAE IPINGESCU, ipistat, amic politic al căpitanului | Nagy Attila |
| CHIRIAC, tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă | Fehérvári Péter |
| SPIRIDON, băiat pe procopseală în casa lui Titircă | Bajkó László |
| RICĂ VENTURIANO , arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept şi publicist | Dávid Attila Péter |
| VETA, consoarta lui Jupân Dumitrache | Polgár Emília |
| ZIŢA, sora ei | Nagy Eszter |
Decor, costume şi efecte speciale : Zakariás Zalán
Regizor : Zakariás Zalán
